sâmbătă, 31 mai 2014

cu ochii deschiși

 ce-aș mai putea să-ți spun frumoaso
 când mă uit la tine
 toate cuvintele mele se sălbăticesc
 herghelie fără stăpân
 galopând prin mintea mea pierdută 
 odată cu toate privirile alea
 scăpate se sub control
 peste formele tale curbe mi-aș răsturna eu
 căruța plină cu pofte cât roata carului
 în mijlocul drumului dintre vis și realitate
 dar spune-mi numai un cuvânt
 și mă voi întoarce cu picioarele pe pământ
 sau lasă-mă lasă-mă să visez
 măcar odată ca niciodată până la capăt  
 fără reclame
 nu mi-au plăcut niciodată
 întreruperile …  


damn thirsty

(juice poetry)    

freamătă zeii în olimp  
ca bulele de oxigen  
într-un pahar cu picior (sexy)   
plin cu șampanie  
efervescența clipei    

frumusețea ta femeie  
mă fierbe la foc mic  
în propriul meu suc!...    

acum știu

 ultima oară când te-am văzut
 nu știam că va trebui să treacă
 încă o veșnicie să te pot revedea
 și iată-mă cu sufletul pe buze
 așteptând sărutul clipei în care
 ochii mei se vor umple 
 până peste pleoape tulburați
 de frumusețea ta 

acum știu

 ultima oară când te-am văzut
 nu știam că va trebui să treacă
 încă o veșnicie să te pot revedea
 și iată-mă cu sufletul pe buze
 așteptând sărutul clipei în care
 ochii mei se vor umple 
 până peste pleoape tulburați

 de frumusețea ta 

mai pe scurt despre poeți

 poeții nu țin la băutură se-mbată cu viață chioară
 iar în beția lor nevinovată 
 cred orbește și se încred în orice chip cioplit li se arată
 cu sutien și portjartiere

 uneori în nebunia lor cred (cu tarie) că pot transforma apa în vin 
 când fac din căcat bici și mai și trosnește asta chiar ar fi o minune 
 alteori nu mai cred în nimic

 moartea nu-i găsește niciodată acasă când îi caută
 pe unii îi mai uită dumnezeu pe pământ
 iar când într-un sfârșit își amintește de ei sunt deja nemuritori



după tine potopul

 să-mi dea și mie cineva o bucurie
 să mi-o treacă ostentativ pe la nas
 prin fața ochilor și în treacăt
 abia să-mi atingă buzele
 să-mi incite toate simțurile 
 moarte în mine înainte de vreme
 într-o zi ploioasă de iarnă atipică
 atunci mi s-au înecat toate corăbiile
 la malul disperării absorbite
 pe nerăsuflate într-un vârtej nebun
de gânduri răsucite pe degetul mic 
 a` lui Dumnezeu


lăsați femeile să vină la mine

 sunt destul pentru toate 
 și dacă n-aș fi
 m-aș mai naște o dată 
 de două ori
 de câte ori va trebui 
 din cenușa cuvintelor mele 
 pulbere de stele mă voi scutura
 peste gândurile
 visele
 fanteziile voastre cu dor de împlinire 
 așa mă voi întoarce
 prin fiecare pântec din care m-ați născut
 ca un fior
 ca o durere
 ca un țipăt al vieții
 viu de voi... 

zis și făcut

 noaptea te mai strig
 din cartea mea cu vise
 scrise noaptea târziu 
 când până chiar și îngerii dorm 
 și se visează oameni
 cel puțin o dată într-o veșnicie
 a două oară după prima
 li se împlinește
 și gata 


zidire

 Mai întâi te-am simțit
 Apoi te-am rostit
 Și cuvântul s-a făcut trup
 Semeni cu tine
 Cea din versurile mele
 Scrise într-o noapte ca aceasta
 Te-am visat poezie
 Și-am făcut dragoste
 Cu toate cuvintele alea 
 până când...
 mi te-ai împlinit. 

psalm

n-ai idee tu  
de câte ori pot muri eu atunci  
când mă ucizi și-mi juri  
de fiecare dată  
cu inima în palmă pulsând  
că e ultima oară  
și te cred pe cuvânt  
cu moartea pre moarte călcând  
îmi cânt învierea   
și habar n-ai tu  
de câte ori pot eu să mor 


dacă e sâmbătă- e a morților- după voi

dacă aș putea 
 m-aș împărți tuturor femeilor
 din prea multă dragoste 
 să nu rămână una neiubită
 începând cu preludiul și finalizând
 între coapsele lor să tremur 
 și să mă tem de ziua aceea în care 
 mă vor fixa cu privirea
 și-mi vor scoate ochii cu arătătorul
 urlând către mine
 ți-am cerut și nu ne-ai oferit

 din nefericire 
 a lor sau a mea
 am doar o singură inimă
 și aia...
 vai de BPM-ul ei!...

"temerea poetului"

 nu frumusețea ta mă sperie
 ci cuvintele care mă strâng 
 de fiecare dată când te privesc 
 și-aș vrea să-ți spun
 cât de frumoasă ești
 dar niciodată nu-mi ajung 
 să te rostesc până la capăt
 poezie... 

nesănătos de alb

 dac-aș fi alb
 ah dac-aș fi alb
 tu ai fi negru
 și fericirea ar fi gri
 la naiba cu tot rozul din lume
 când noi doi ne amestecăm
 redecorăm pământul
 redefinim simboluri
 re
 re
 re

e
t
c

e
t
c

 w
 t
 f........................................................
 raiul nu e albastru pe cuvânt că nu e
 mintea îl imaginează proiectându-l ca fiind
 sufletul simte
 are și el gusturi
 iar gustul
 gustul nu se discută
 și știu că nu e frumos să vorbesc cu gura plină
 dar când îmi stai tu pe limbă
 nu pot sa tac
 și zic
 dac-aș fi alb
 ah dac-aș fi alb...

picaj

 în cădere
 m-am lovit de toate stelele alea
 și ca un făcut doar în strălucirea ta
 mi-am julit inima atunci
 spre surprinderea mea am văzut că
 sângeram lumină… 

miercuri, 30 aprilie 2014

în poemul ăsta nimeni nu se pierde

 tu nu te poți pierde
 ești regăsire
 în vis
 în dor
 în împlinire

 sânul tău
 sânul tău este pocalul din care
își sorb zeii nemurirea
 iar titanii
 forța și curajul
 de a înfrunta
 dumnezeirea zeilor

 eu te îmbrățișez 
 ca un muritor de rând
 sfidând realitatea
 cu toate cuvintele mele
 strânse nod
 în jurul trupului tău captiv
 într-un vis
 într-un dor
 într-o împlinire... 

frunze

 nu n-am să-ți cer sufletul înapoi
 cel puțin în mâinile tale încă respiră
 în mine i-a murit până chiar și locul în care
 mi-l așezase Dumnezeu să stea
 într-o zi de Mai parcă era cu o viață înainte de tine
 astăzi acolo nu mai crește nici iarba
 și toate cuvintele mele
 se usucă și cad...

Zise la rând (pseudopoeme)

 1. în ochii aceștia mi-aș putea pierde sufletul
și nu de sufletul meu mi-ar păsa
ci de lacrimile acestor ochi în care sufletul meu
s-ar putea pierde...


2. Dacă există ceva mai frumos decât tine pe lumea asta,
 Aceea trebuie să fie reflexia ta în ochii mei, când facem dragoste
 Și te văd, cea mai frumoasă femeie de pe pământul meu.


3. Oare câți pași mi-ar mai fi trebuit s-ajung la inima ta,
 ori nici un triplu salt mortal n-a fost suficient
și sufletul meu a ajuns cu o moarte înaintea mea, la tine.


 4. De curând mi-am găsit o nouă preocupare
 Asist cuvintele muribunde și habar nu aveți voi
 Câte cuvinte mor într-un singur gând 
 Neîmpărtășite.


5. Diferența dintre durerea ta și suferința mea,
 este că pe tine te doare-n cot, iar pe mine peste tot!...


6. În fața cuvintelor mele stă întotdeauna o femeie, 
Iar în spatele lor, toată dragostea mea pentru ea.


 7. Cineva mi-a spus să nu mai vorbesc despre moarte
 Și-am mai murit puțin cu fiecare cuvânt interzis.


8. M-am oprit o clipă să-mi trag sufletul
 Și l-am tras până am rămas cu celălalt capăt în mână.


 9. Uneori cuvintele nu transmit exact ceea ce vreau să-ți spun 
 Și-atunci, tac și eu, ca să mă înțelegi întocmai.


 10. Nicio iubire nu-i prea mică pentru buzunarul meu rupt,
 Doar cuvintele mă strâng uneori când vorbesc despre dragoste
 Și-atunci, m-apuc și-o pictez în toate culorile care-mi vin în minte.


11. Mi-au murit pantofii înainte de ultimul drum
 și toate pietrele au spus ia uitați-vă și la desculțul ăsta
 apoi au crăpat și m-am trezit respirând...

resurrection style

te-ai (s)pus
sărut pe buzele mele
moarte demult
adevărat, adevărat au înviat
întâia dată
când m-ai sărutat
și cea din urmă moarte
m-a uitat
pe buzele tale
viu...

adevărat, adevărat am înviat!...

G.IDL.F

deși în inima mea
 nu s-a mai întâmplat demult nicio minune
 a devenit loc de pelerinaj
 pentru toate drept-credincioasele

 una mai sceptică
 a scrijelit adânc în aorta uscată de neîntâmplat
 cu unghiile ei propriile ei unghii
 G.IDL.F

 nu știa că după orice moarte
 există și o înviere
 și că o alta mă va naște din pântecul inimii 
 să mă răstignească din nou și iar 
 din prea multă dragoste
 pe toate crucile ei

euharistică 2

dați-mi un cuvânt   
unul singur   
și-l voi înmulți   
s-ajungă pentru fiecare   
iar voi toți   
veți fi martorii mei  
în fața unului   
Dumnezeu 


din golul pieptului

 într-o zi 
 mi-am uitat inima la tine
 noaptea mă mai strigă câteodată
 vorbește în somn
 îmi spune să nu-mi fac griji pentru ea

 ....(e pe mâini bune)...

 în locul ei 
 am pus un ceas și-un compas
 măsor zilnic timpul trecut la secundă
 și distanța rămasă
 până când mi se va întoarce și mie
 inima acasă...

absurd

fiecare cuvânt 


 are cel puțin un înțeles


 eu nu mai am 





 rostul meu a fost să exist


 până la nonsens





 iată-mă 


 oare cine poate să mă-nțealeagă 


 dacă nici eu





 să mă traducă cineva


 în toate limbile pământului

dumnezeea mea

de ce mi-aș face 


 chip cioplit


 când ești chiar tu 


 icoană vie


 și cerul se reflectă


 în ochii tăi


 infinit





 cioplite chipuri


 de mi-aș face o mie


 eu tot în tine aș crede 


 nesfârșit





 și dacă într-o bună zi odată


 l-aș căuta pe dumnezeu


 sub pleoapele tale l-aș afla


 odihnindu-și dumnezeirea


 într-o lacrimă…


itinerariul unui vis cu tine

Ești floarea primăverii ce îmi vine,


 Îmi vine să te tot strâng în brațe și să te sărut,


 Să înfloresc și eu la braț cu tine,


 Pe drumul împlinirii, prin visul meu să te conduc.





 Și să-ți arăt cumva că paradisul nu-i în ceruri,


 Că raiul e aici cu tine, pe pământ,


 Îl poți privi oricând cu ochii vii printre creneluri,


 Din turnul tău nocturn de veghe care-ți  sunt.





 Și ai să vezi atâția sfinți și dumnezei,


 Cum deopotrivă toți se-nchină frumuseții tale,


 Numai privește odată, acum, în ochii mei

 Și ne vom scutura-mpreună, ploaie de petale.

fără punct și virgulă

vrei să fii poezia mea


 mă leg de bunăvoie 


 și nesilit de nimeni


 cu toate cuvintele


 să te scriu până la ultima literă


 să fiu alături de tine


 și la critică și la elogiu


 până când tăcerea


 ne va despărți

duminică, 6 aprilie 2014

încă un pic și gata

descompune-mă gând de tot 
până la uitare îți mai sunt atât de puțin 
aproape nimic nothing nada...