miercuri, 30 aprilie 2014

în poemul ăsta nimeni nu se pierde

 tu nu te poți pierde
 ești regăsire
 în vis
 în dor
 în împlinire

 sânul tău
 sânul tău este pocalul din care
își sorb zeii nemurirea
 iar titanii
 forța și curajul
 de a înfrunta
 dumnezeirea zeilor

 eu te îmbrățișez 
 ca un muritor de rând
 sfidând realitatea
 cu toate cuvintele mele
 strânse nod
 în jurul trupului tău captiv
 într-un vis
 într-un dor
 într-o împlinire... 

frunze

 nu n-am să-ți cer sufletul înapoi
 cel puțin în mâinile tale încă respiră
 în mine i-a murit până chiar și locul în care
 mi-l așezase Dumnezeu să stea
 într-o zi de Mai parcă era cu o viață înainte de tine
 astăzi acolo nu mai crește nici iarba
 și toate cuvintele mele
 se usucă și cad...

Zise la rând (pseudopoeme)

 1. în ochii aceștia mi-aș putea pierde sufletul
și nu de sufletul meu mi-ar păsa
ci de lacrimile acestor ochi în care sufletul meu
s-ar putea pierde...


2. Dacă există ceva mai frumos decât tine pe lumea asta,
 Aceea trebuie să fie reflexia ta în ochii mei, când facem dragoste
 Și te văd, cea mai frumoasă femeie de pe pământul meu.


3. Oare câți pași mi-ar mai fi trebuit s-ajung la inima ta,
 ori nici un triplu salt mortal n-a fost suficient
și sufletul meu a ajuns cu o moarte înaintea mea, la tine.


 4. De curând mi-am găsit o nouă preocupare
 Asist cuvintele muribunde și habar nu aveți voi
 Câte cuvinte mor într-un singur gând 
 Neîmpărtășite.


5. Diferența dintre durerea ta și suferința mea,
 este că pe tine te doare-n cot, iar pe mine peste tot!...


6. În fața cuvintelor mele stă întotdeauna o femeie, 
Iar în spatele lor, toată dragostea mea pentru ea.


 7. Cineva mi-a spus să nu mai vorbesc despre moarte
 Și-am mai murit puțin cu fiecare cuvânt interzis.


8. M-am oprit o clipă să-mi trag sufletul
 Și l-am tras până am rămas cu celălalt capăt în mână.


 9. Uneori cuvintele nu transmit exact ceea ce vreau să-ți spun 
 Și-atunci, tac și eu, ca să mă înțelegi întocmai.


 10. Nicio iubire nu-i prea mică pentru buzunarul meu rupt,
 Doar cuvintele mă strâng uneori când vorbesc despre dragoste
 Și-atunci, m-apuc și-o pictez în toate culorile care-mi vin în minte.


11. Mi-au murit pantofii înainte de ultimul drum
 și toate pietrele au spus ia uitați-vă și la desculțul ăsta
 apoi au crăpat și m-am trezit respirând...

resurrection style

te-ai (s)pus
sărut pe buzele mele
moarte demult
adevărat, adevărat au înviat
întâia dată
când m-ai sărutat
și cea din urmă moarte
m-a uitat
pe buzele tale
viu...

adevărat, adevărat am înviat!...

G.IDL.F

deși în inima mea
 nu s-a mai întâmplat demult nicio minune
 a devenit loc de pelerinaj
 pentru toate drept-credincioasele

 una mai sceptică
 a scrijelit adânc în aorta uscată de neîntâmplat
 cu unghiile ei propriile ei unghii
 G.IDL.F

 nu știa că după orice moarte
 există și o înviere
 și că o alta mă va naște din pântecul inimii 
 să mă răstignească din nou și iar 
 din prea multă dragoste
 pe toate crucile ei

euharistică 2

dați-mi un cuvânt   
unul singur   
și-l voi înmulți   
s-ajungă pentru fiecare   
iar voi toți   
veți fi martorii mei  
în fața unului   
Dumnezeu 


din golul pieptului

 într-o zi 
 mi-am uitat inima la tine
 noaptea mă mai strigă câteodată
 vorbește în somn
 îmi spune să nu-mi fac griji pentru ea

 ....(e pe mâini bune)...

 în locul ei 
 am pus un ceas și-un compas
 măsor zilnic timpul trecut la secundă
 și distanța rămasă
 până când mi se va întoarce și mie
 inima acasă...

absurd

fiecare cuvânt 


 are cel puțin un înțeles


 eu nu mai am 





 rostul meu a fost să exist


 până la nonsens





 iată-mă 


 oare cine poate să mă-nțealeagă 


 dacă nici eu





 să mă traducă cineva


 în toate limbile pământului

dumnezeea mea

de ce mi-aș face 


 chip cioplit


 când ești chiar tu 


 icoană vie


 și cerul se reflectă


 în ochii tăi


 infinit





 cioplite chipuri


 de mi-aș face o mie


 eu tot în tine aș crede 


 nesfârșit





 și dacă într-o bună zi odată


 l-aș căuta pe dumnezeu


 sub pleoapele tale l-aș afla


 odihnindu-și dumnezeirea


 într-o lacrimă…


itinerariul unui vis cu tine

Ești floarea primăverii ce îmi vine,


 Îmi vine să te tot strâng în brațe și să te sărut,


 Să înfloresc și eu la braț cu tine,


 Pe drumul împlinirii, prin visul meu să te conduc.





 Și să-ți arăt cumva că paradisul nu-i în ceruri,


 Că raiul e aici cu tine, pe pământ,


 Îl poți privi oricând cu ochii vii printre creneluri,


 Din turnul tău nocturn de veghe care-ți  sunt.





 Și ai să vezi atâția sfinți și dumnezei,


 Cum deopotrivă toți se-nchină frumuseții tale,


 Numai privește odată, acum, în ochii mei

 Și ne vom scutura-mpreună, ploaie de petale.

fără punct și virgulă

vrei să fii poezia mea


 mă leg de bunăvoie 


 și nesilit de nimeni


 cu toate cuvintele


 să te scriu până la ultima literă


 să fiu alături de tine


 și la critică și la elogiu


 până când tăcerea


 ne va despărți

duminică, 6 aprilie 2014

încă un pic și gata

descompune-mă gând de tot 
până la uitare îți mai sunt atât de puțin 
aproape nimic nothing nada...

sâmbătă, 5 aprilie 2014

M-am oprit o clipă să-mi trag sufletul 
Și l-am tras pân-am rămas cu celălalt capăt în mână...
Cineva mi-a spus să nu mai vorbesc despre moarte 
Și-am mai murit puțin cu fiecare cuvânt interzis. 

autograf

ca un copil cu buricul netăiat

 așa te-am iubit să știi

 te-am iubit din tot ombilicul apoi

 a venit primăvara



 iată mi-ai înflorit un cui în inimă

 și-am murit neștiut

 pe propria-mi semnătură

Ia-ți visul și umblă

(și se făcea că trăiesc)


E frumos să visezi frumos

 Nici nu mai știi ce este real și ce nu

 Și trăiești și respiri și iar trăiești

 Până când te trezești și constați că

 E frumos să visezi frumos 

insignifiant

 m-aș fi făcut mic

 de tot

 într-un colț acolo

 al inimii tale

 nici nu m-ai fi simțit

 cum te dor

 n-aș fi contat

 nici cât

 o lacrimă chioară

 într-un ochi orb