te
iubesc atât de mult
aproape
că ți-aș putea iubi și tăcerea
dacă
n-ar striga atât de tare
încât
să-mi spargă bătăile inimii
ca
pe niște ouă clocite
pe
care nu mai stă nicio femeie cloșcă
niciun
pui de aur nu-și va mai scoate ciocul
din
găoacea acestor cuvinte
cu
coaja tare ca piatra sub care
se-ascunde
dumnezeu de noi
atunci
când nu mai credem în el
și
tace...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu