"cubaneze”

 împrumută-mi și mie un zâmbet

 pe-al meu l-am pierdut mai demult într-o zi

 când ziua era mai scurtă decât noaptea

 iar limbile ceasului îmi vorbeau frumos despre tine

 a ieșit să cumpere țigări și nu s-a mai întors

 de-atunci m-am apucat (și eu) de fumat ca un apucat

 între timp s-au mai scumpit și țigările astea

 rulez gânduri în foi de neliniști pe fondul

 absenței tale nici cafeaua nu mai are același gust

 zilele trec și nu se mai întorc de dragul nimănui

 inimii îi cer un foc și ea mă întreabă de care