nu
mai am suflet
mi
l-a devorat întunericul
într-o
noapte
când
tu nu erai
mureau
în mine cuvintele pe rând
și
cădeau ploi
doamne
cum cădeau
și
suflau vânturi
doamne
cum suflau
și
sufletul meu trosnea
trosnea
între fălcile pământului
ca
un sac de oase
moarte
demult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu