pe pieptul meu cresc morminte
fără stâlpi de piatră la căpătâi
ca niște pântece tumefiate tăinuiesc în ele
toți pruncii nenăscuți
de toate femeile prin care am fost
descălțat de ziua de mâine și gol
pe dinăuntru de toate zilele alea când
cel mai mult mi-am fost absent mie
ție nu ți-am lipsit niciodată
reciproca nu este valabilă în cazul tău
ești doar o dorința stricată din cămara cuvise
peste care iernile trec
și își lasă amprenta lor rece
peste inima mea
bombată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu