e-atâta patimă în cuvinte
mă ard pe dinăuntru
flăcările iadului
sunt pistol cu apă (alcalină)
când te uiți la mine
cu ochii ăia de felină
m-adulmeci ca pe-o pradă
încolțită de nurii tăi
sfâșie-mă până la umeri
hrănește-ți dorințele
și nici o poftă
să nu rămână în urma ta
nesatisfăcută
ooooo devora (nudis verbis)
ți-aș fi micul dejun la pat
prânzul
și cină deopotrivă
firimiturile de la masa ta
să le dai întotdeauna
păsărilor cerului
când îți cântă noaptea
înainte s-adormi
la fereastra larg deschisă
către cele mai
incandescente vise
scânteind în întuneric
împlinirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu