joi, 18 iulie 2013

habemus orgasmum

mă pierd adânc
printre cuvinte multe
mai vechi sau mai noi
caut poezia
înainte și-napoi
oscilez între ieri și azi
cu ochii mari
de paparazzi
cum tu te plimbi
încoace și încolo
prin gândurile mele goală
și-mi bagi în draci
hormonii...

cum să nu ard
când tu m-aprinzi
scăpărând în mintea mea
incandescente idei
îți freci cuvintele de cuvintele mele
până li se ia pielea
de pe literele înroșite
sar scântei cât colo
și aș vrea să te-ating da
să te ating exact
acolo


uneori mai ating poezia
doar cu vârfurile degetelor întinse
adun sclipiri de cuvinte
în coșul palmei să ți le prind
în noaptea din păr
să-ți cadă stele potop
peste pieptul meu fript
de cuvinte nespuse dorințe
ard între sânii tăi mocnit
atâtea săruturi…

pe coș iese fum
alb

2 comentarii:

  1. Sublima formula versurilor tale,am lecturat cu placere,un poem remarcabil!Cateodata parca nu esti tu...imbraci uneori alt chip si deschizi lacate bine incuiate...esti minunat!

    RăspundețiȘtergere