fă-mă
titlu unui poem de dragoste și apoi rostește-mă dintr-o singură respirație
cu
toate cuvintele tale până la capătul celălalt neînceput încă
numește-mă
astăzi
mâine
nu știu cum m-ai putea
poate
nu voi mai fi
știi
într-o
zi se poate muri de tot
nenumit
dar
atât de murit încât
aș
putea spune după mine
că
nici măcar n-am fost
.....................................
tu
sigur exiști
ori
nimic din toate acestea
n-ar
mai fi fost spuse
eu
rămân totuși
doar
o invenție a minții tale
fără
titlu…
mai
e mult până dimineață când se va crăpa de ziuă și poate toate cuvintele astea
vor avea
în
sfârșit un nume sub care să adaste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu