mi-aș
îngropa cuvintele
de
vii
într-o
tăcere mai tăcută
decât
a ta
și
mai adâncă decât o moarte
nepătrunsă
încă
în
toată profunzimea ei
dar
ce fel de om
aș
mai putea pretinde că sunt
în
nici un caz
unul
sau
nici acum nu știi că
pe
poet nu cuvintele îl ucid
ci
nerostirea lor
el
nu știe să tacă la fel de frumos
de
dureros- apăsat
așa
cum taci tu peste sufletul meu
piatră
de mormânt
lespede
rece
tu
ce faci atunci când te petrece
de
la un capăt la celălalt
dorul
de cuvânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu