sâmbătă, 25 ianuarie 2014

poemul unei zile de luni

 e trist afară
 plouă
 și sufletul mi-e gri
 mat

 e noapte
 și întuneric peste tot
 ca și cum 
 n-ar fi de-ajuns
 mai e și luni

 dacă aș ști că m-aș găsi
 m-aș căuta
 într-o zi de vineri
 și căutând așa
 să mă lovesc întâmplător
 de tine

 m-aș sparge în milioane de cioburi
 împrăștiate la picioarele tale
 și tu să crezi că 
 plouă cu stele 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu