și pământul mi se părea mai rotund ca niciodată

te-ai înrădăcinat adânc
în inima mea de pământean
mi te-a plantat acolo dumnezeu
într-o toamnă argheziană
când încă frunzele
nu începuseră să cadă
iar eu ți-am dăruit iubirea
într-un fir de trandafir regal
semăna cu tine (queen of my heart)
atât de frumos era și era toamnă
la început de iubire
povestită între două cafele
și mai multe țigări
aprinse printre cuvinte și mai multe
frunzele nu
nu începuseră încă să cadă
doar cuvintele mele
se scuturau poetic trandafirii petale
la picioarele tale și glezna da
glezna în care mi-am îngropat
de viu sărutul
să nu moară niciodată
freamătul buzelor și tremurul șoaptelor
petrecute de fiorii iubirii
într-o toamnă argheziană
când frunzele încă nu
nu începuseră să cadă
numai lumina soarelui cădea
perfect pe chipul tău perfect
dezvăluindu-mi un zâmbet
mai mult decât perfect...