ce apăsare și cât plumb
mi-ai turnat în suflet doamne
până chiar și să respir
mi-e greu
îmi târai existența prin hârtoapele vieții
ca pe-un cadavru fără cap
îmbălsămat cu vise și speranțe putrede
colcăie în mintea mea
deșarte iluzii
și voi
ăia de-acolo da
ce vă uitați așa la mine
n-ați mai văzut morți umblând
cât de vii sunteți voi
cât???...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu