(po)vestită

cel mai singur om de pe pământ 
așa m-ai lăsat tu atunci într-o gară 
unde trenurile putrezeau de vii pe șine moarte 
și oasele îmi scârțâiau pe sub piele 
nemâgâiate de secole imaginate cu tine 
am visat cu ochii deschiși larg 
către un viitor care se pare că nu ne-a aparținut 
n-a fost nicicând al nostru 
așa cum tu n-ai fost niciodată a mea iar eu 
eu inventam povești de dragoste 
despre noi...  

și eram 
eram atât de al tău!