m-aș face aripă de vânt
prin părul tău să mă petrec
alene ca o mângâiere
atunci când zborul doare
și cerul se mută pe pământ
picătură cu picătură
de ploaie...
tu să-mi tremuri în nări
suflare de viață
eu ți-aș sufla-ntre sâni
câteva bătăi de inimă în plus
să nu spui dup-aceea...
că n-ai avut timp
să-mi respiri cuvintele
până la ultimul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu