tu, eu și bacovia
fii tu răsăritul
dimineților autumnale
când mă trezesc
cu gândul tresărit la tine
și-afară plouă
închis din cerul deschis
ca o rană mai veche
uitată de timp
să cadă toate ploile de plumb
revărsate în versuri violete
din toamnele lui bacovia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu