astenii de primăvară

ai pus abisul ăla  
între noi        

nici nu mai știi 
cine sunt eu  
nici nu mai știu  
cine ești tu        

ce-am fost  
și ce-am ajuns  
să fim...        

o lacrimă nebună  
de prea plâns 
într-o primăvară  
smintită