atinge-mă cu gândul
și mă voi topi în picături fierbinți
de amor imaginat în brațele tale
ca și cum aș fi acolo și m-ai atinge
cu mânile preaplin(e) de mine
până chiar și marginea patului
ne-ar ajunge de-o fericire întreagă
pe muchia aia atât de îngustă
dintre vis și realitate...
între aceste două extreme
se naște ideea de împlinire
restul sunt doar vorbe goale
de înțelesuri descărcate
de sens...
poezia?...
e si ea undeva pe-acolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu