s-ar strânge cerul
în mirări neînțelese
uitându-se la tine
cât de frumoasă ești
iar din uimiri albastre
ți-ar crește aripi albe
între care zborul
ar fi mai mult decât
un fâlfâit purtat
la nesfârșit
prin necuprinsul ăsta
infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu