averse

  îţi plouă-n suflet ca afară 
  mărunt şi neînţeles 
  de parcă Dumnezeu 
  nu are altceva mai bun de făcut 
  decât să plângă omeneşte 
  privind durerea lumii 
  cum îi creşte în palmă 
  ca o bătătură dar tu…
  tu mila cui o plângi 
  şi-n care mână o ţii 
  să ştiu şi eu în podul cărei palme
  îmi voi odihni sărutul