rară

 te port în gând
 ca pe-o podoabă 

 a visurilor mele rară

 să treci mai des
 scurt pragul dintre noi

 realitate-vis

 păşind fără temeri
 prin noaptea din mine
 cu străluciri de stea

 acolo se naşte clipa 
 care creşte şi creşte 
 şi creste...

 ca o inimă  mică

 mărită atât 
 cât să te pot încape
 în pieptul meu

 cu tine cu tot