moartea mea!

ştii cum eşti tu?
ca o moarte!

o moarte care nu mai vine să mă ia
să mă ducă cu ea acolo departe

te tot aştept cu zilele îndesate-n sac
pregătit de marea călătorie

pentru drumul asta învechit de aşteptări
mi-am cumpărat tălpi noi

nesărutate încă de buzele pământului
mă gâdila deja gândul

ideea şi cu-vântul
şuierând printre coastele mele uscate

a pustiu