fără număr

 lemne și pietre după voi
 sticle și borcane
 
 după mine
 toate femeile s-alerge
 desculțe prin parcul meu cu vise
 deocheate
 
 ptiu să nu fii de deochi 
 împlinire
 cu sânii tăi rotunzi
 
 în mâinile mele
 totul capătă formă
 
 cuvintele 
 respiră în ritmul sfârcurilor răsucite 
 între degete
 
 ca și cum aș ține pixul
 când scriu blestemul ăsta
 cu limba de un viu ostentativ
 
 lemne și pietre după voi
 sticle și borcane

după mine potop
de femei
să-mi plouă-n gura cu sâni

între degete
răsucesc sfârcuri de cuvinte
în vârful pixului

şi din când în când
dau autografe pe coapsele femeilor
voastre…