îmi bat cuie-n tâmplă
câte unul pentru fiecare lacrimă
decupată din ochii tăi creponaţi
parcă te şi văd
cum te uiţi la mine
cu privirea strepezită
decojind cuvinte
de sensuri existenţiale
şi rosturi în doi
ce bine că suntem!
rămâneau cuiele de noi
şi lacrimile nedecupate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu